Cât de… supracalificat ești?

Ai auzit și tu, poate. Eu cu siguranță de câteva ori. Și poate la momentul respectiv m-am simțit mândră să aud că sunt supracalificată pentru o poziție pentru care îmi trimisesem CV-ul și pentru care mă simțeam și pregătită, și potrivită. Se pare că angajatorul nu credea același lucru și s-a hotărât să nu-mi acorde nicio șansă.

Când mă uit în urmă și compar cu ce se întâmplă în recrutare în prezent mă trece un fior rece. Nu o să mai aduc în discuție lipsa de profesionalism atât din partea unor candidați, dar și din partea multor angajatori sau recrutori. Voi menționa doar că viteza cu care se desfășoară totul este de foarte multe ori covârșitoare. Uneori aștepți luni întregi un feedback în urma întâlnirilor pe care le-ai avut. Uneori acesta nu vine deloc. Și-ți iei gândul de la job-ul respectiv. Alteori feedback-ul vine foarte rapid – ori nu corespunzi profilului, ori s-a ales cineva mai potrivit, ori ești supracalificat.

Mulți prieteni de-ai mei își caută un loc de muncă. Și când spun mulți, mă refer la peste 50. Și îi ajut în acest proces. Pentru mine e o cifră, raportându-mă la câtă lume își caută în jurul meu. Și când spun își caută, mă refer la faptul că au făcut din asta un job în sine, un proiect căruia i se dedică câteva ore pe zi – de căutări, de ajustări de CV, de repoziționare, de reinventare, de învățare, de consiliere etc. Și toți, absolut toți, ar fi dispuși să fie acceptați și pe o poziție mai mică plătită, evident, mai puțin. E un compromis pe care mulți dintre noi suntem dispuși să-l facem. Dacă, și doar dacă, reușim să convingem viitorul angajator asupra acestui lucru.

În primul și-n primul rând trebuie să ne convingem pe noi înșine – putem accepta o poziție mai mică și un salariu aferent acesteia? Dacă da, pentru cât timp? Și care ar fi argumentele care pledează în favoarea acestei decizii? Pentru că inevitabil acestea vor fi solicitate de către angajator. Și ele trebuie să fie realiste, de bun simț, și să nu denote disperarea de a găsi orice de lucru, și pe urmă vedem noi ce mai facem. Cu cât crezi mai mult în faptul că ai luat decizia corectă, cu atât mai credibil ești și la interviu.

Ca orice alt verdict dat de către juriul angajator, supracalificarea este o etichetă și de foarte multe ori acoperă motive ca, de exemplu:

– la ce CV are, sigur are pretenții salariale mari;

– nu pot să angajez un om care e mai bun decât mine;

– nu-i pot oferi mai mult decât are cutare, că dacă află….;

– e atât de bun încât peste puțin timp îmi poate lua locul;

– dacă vine acum pe o poziție mai mică și cu salariu mai mic și dovedește că poate mai mult, poate fi promovat, deși eu merit mai mult, pentru că sunt mai vechi în companie;

– nu-și va face treaba cum trebuie pentru că va fi mereu demotivat, nu va avea provocări, va pleca imediat ce va găsi ceva mai bun…..

În realitate aceste motive sunt plauzibile, pentru că lucrurile respective chiar se pot întâmpla. Dar corect și transparent ar fi să i se spună candidatului adevăratul motiv pentru care a fost respins, nu să i se pună placa cu supracalificarea.

În România sunt extrem de mulți oameni bine pregătiți, cu studii post-universitare, cu experiență atât profesională, cât și de viață, care nu-și găsesc, din păcate, un loc de muncă din motivele enumerate mai sus, dar și pentru că printre ei se află cei care nu vor să renunțe la un pachet financiar peste media oferită de piață pentru că știu foarte clar ce pot, ce vor și ce știu să facă. Și nu numai că nu vor să abdice de la niște valori și principii de viață, dar nu-și pot coborî standardele chiar și dacă nevoia de un nou loc de muncă este foarte mare. Și da, România nu este pregătită financiar, în acest moment, pentru acești oameni. Nu și-i permite. Și deși vorbim de companii mari, cu bugete pe măsură, salariile lui 2014 raportate la cele din 2007-2009 au scăzut fantastic. La fel și beneficiile. Iar pozițiile de management sunt preluate intern sau sunt foarte puține și rareori vizibile pe site-urile de recrutare.

Și totuși și oamenii supracalificați pentru o anumită poziție au nevoie de un loc de muncă și pot fi potriviți pentru o alta. Ce facem când suntem etichetați supracalificați?

Câteva idei ne dă Rachel Zupek pe CareerBuilder.com:

1. Acceptă că și tu ești îngrijorat.

Spune-i angajatorului că e posibil să nu fi cea mai potrivită persoană, că te vei retrage din procesul de recrutare dacă pe parcursul acestuia apare cea mai mică îndoială. Asta denotă motivarea ta în cazul în care rămâi în cursă.

2. Nu aduce salariul în discuție.

Fii foarte ferm când spui că ești flexibil din punct de vedere salarial și că ce ai câștigat până acum nu e relevant în actualul proces de căutare.

3. Spune lucrurilor pe nume.

Întreabă angajatorul sau recrutorul care sunt lucrurile pozitive sau negative în candidatura ta pentru acea poziție. Vezi cum poți evalua și eventual rezolva aspectele menționate.

4. Folosește-ți realizările.

Spune-i angajatorului că ești foarte mândru de realizările tale, care ți-au arătat că poți avea performanțe la cel mai înalt nivel, dar că acum vrei să-ți aduci contribuția în cadrul proiectelor noi și te provoacă activitatea și dorința de a fi din ce în ce mai bun.

5. Ia distanță față de calificările tale.

Empatizează cu solicitările angajatorului și arată că înțelegi foarte clar care sunt cerințele acestuia de la oamenii săi.

6. Vrei să înveți.

Dacă ai deținut tot felul de poziții de management în diferite companii, spune-i angajatorului că singura variantă de a învăța despre industria respectivă este de jos în sus.

7. Ia-ți un angajament.

Menționează-i angajatorului că știi foarte clar că a schimba des job-ul nu e de bun augur în mediul de business din ziua de azi. Spune-i că ești capabil să-ți iei un angajament de cel puțin doi ani în cadrul companiei respective.

8. Fii pregătit să răspunzi la anumite întrebări.

Ca de exemplu – „Nu ar fi umilitor pentru tine să accepți un post mai mic și mai prost plătit?”. Trebuie să fii perceput ca fiind genul de persoană care crede cu tărie că munca înnobilează, indiferent de natura ei.

Motivele pentru care vrei să lucrezi într-un job pentru care ești, evident, considerat supracalificat, sunt diverse și doar tu le știi cu adevărat. Dar înainte de a-ți trimite candidatura pentru o astfel de poziție, e indicat să te evaluezi și să determini foarte clar ce-ți dorești.

Vrei mai multă experiență într-un mediu diferit?

Vrei experiență internațională?

Vrei să te reinventezi, să-ți faci o carieră într-un alt domeniu de activitate?

Ai fost concediat și ai nevoie de bani?

Vrei să încerci și altceva, pur și simplu, să vezi dacă ești în stare?

Poți face anumite compromisuri? La ce poți renunța?

Pe același subiect Dave Fecak pe lifehacker.com ne sugerează să….

Rethink (regândește) – vezi ce argumente pentru supracalificat auzi cel mai des de la angajatori și schimbă modul de abordare.

Retool (învață noua tehnologie) – asigură-te că abilitățile tale sunt căutate și vizibile pentru companii, învață tehnologii noi care să te ajute în căutările de job.

Remarket (repoziționează-te pe piață) – scrie-ți cele mai importante zece calități pentru care te-ar angaja o companie și vezi dacă acestea corespund cu ce caută companiile pe care le targetezi și cu ce ai scris în CV, Scrisoarea de intenție etc. Vezi ce a funcționat la alții care au găsit de lucru și învață de la ei.

Reboot & refresh (resetează-te) – analizează-ți din nou opțiunile – ai luat chiar tot în calcul – job-uri part-time, alt domeniu de activitate, leasing, muncă la domiciliu, consultanță etc?

Termenii ca “supracalificat” sau “necorespunzător profiluluisunt cel mai ușor și cel mai sigur mod de a fi respins de către o companie și, așa cum am mai arătat, de foarte multe ori înseamnă altceva. Descoperirea adevăratului motiv te poate ajuta să faci ajustările necesare și, de ce nu, să primești mai multe oferte și mai puține refuzuri.

Articol publicat și pe LinkedIn.

Share is care. 🙂

 

Mă găsiți aici: corina@dare.com.ro

Facebook: Facebook.com/neagu.corina.3

LinkedIN: Linkedin.com/in/CorinaNeagu



Leave a Reply