De ce facem ceea ce facem

De ce?” este o întrebare des întâlnită în copilărie când apare dorința de a obține clarificări la probleme pe care nu le înțelegem. La vârsta la care nu putem citi sau afla răspunsuri altfel, doar prin întrebări putem învăța cum și de ce se întâmplă anumite lucruri.

Cu timpul uităm să ne întrebăm pe noi, dar și pe ceilalți. E o întrebare care, de foarte multe ori, ne dă bătăi de cap, ne scoate din zona de confort, ne face să ne simțim prost să dăm explicații, când, de fapt, atunci când luăm o decizie de a face ceva, mai simplu e să începem cu “De ce?”.  Că poate aflăm că nu e decizia potrivită.

O să ziceți că generalizez, dar realitatea îmi demonstrează zilnic că sunt din ce în ce mai mulți oameni nefericiți în jurul nostru. Trecem prin viață pe pilot automat, ne plângem de lipsa timpului, suntem triști, obosiți, stresați, ne îmbolnăvim mai des, ne lăsăm secați de energie făcând lucruri care nu ne plac pentru oameni care nu ne plac și nu ne aduc valoare, ne izolăm, facem compromisuri, ne complacem în medii toxice, nu mai interacționăm direct, ci doar în online, unde purtăm deseori doar măștile care ne avantajează mai tare, facem datorii și dăm din colț în colț când rămânem fără job și nu le mai putem achita, ne neglijăm rudele, prietenii, copiii, trăim viețile altora și ne detașăm de propria viața, acceptăm ce ni se oferă de frică să nu rămânem fără nimic, devenim obezi, începem să apelăm la somnifere și anti-depresive, devenim violenți și începem să nu mai distingem iubirea de ură, muncim până la epuizare și ne plângem în continuu de asta fără să schimbăm nimic, o luăm razna… fără să ne fi întrebat, măcar o dată, de ce facem toate astea. 

Sunt oameni extraordinari care fac lucruri extraordinare. Ce îi urnește? Ce le pornește motoarele? Citim cărți de dezvoltare personală, apelăm la coach care să ne destupe mintea și sufletul, mergem la evenimente care ne dau motivație cu zăhărelul, când de fapt toate resursele și toate răspunsurile sunt la noi. Și cel mai simplu e să începem cu acel “De ce?”. 

Fac o precizare: cărțile, coaches, evenimentele au și ele rolul lor și intenția mea nu e să le descalific în acest proces. Dar ele nu trebuie să (ne) înlocuiască, ci să (ne) completeze. 

Acum o să ziceți că teoria sună foarte bine, dar că în practică lucrurile se schimbă radical. Nu a spus nimeni că e ușor, pentru că cel mai greu pe lumea asta e să vorbești cu tine, să-ți recunoști slăbiciunile și fricile și să te automotivezi să faci ceva în privința ta. Pentru că ești făcut să trăiești, nu doar să exiști. Și pentru că limitele ni le impunem singuri și tot singuri trebuie să le depășim. De ce să aștepți să țipe interiorul tău care se sufocă? De ce să aștepți să ajungi atât de jos? De ce să nu-ți modelezi mintea după principii pozitive? De ce să nu vrei să fii fericit?

O să vă propun un exercițiu: luați o foaie de hârtie și notați-vă de câte ori v-ați făcut planuri la final de an pe care nu le-ați respectat anul următor și nu le-ați dus la final și care au fost motivele pentru care nu le-ați îndeplinit. Și mai luați o foaie de hârtie și gândiți-vă câte ați fi putut face dacă v-ați fi convins singuri de importanța acelor lucruri, dacă nu ați fi abandonat, dacă ați fi răspuns sincer la “De ce?”. Cel mai ușor este să găsim scuze, în loc să căutăm resursele interioare care să ne conducă acolo unde visăm să ajungem. În mod realist, creierul nostru preferă imaginile optimiste.

“Gândirea pozitivă nu înseamnă optimism gratuit, superficialitate în abordarea problemelor sau indiferenţă. Gândirea pozitivă este un mod de a înţelege şi de a te bucura de viaţă, după o sumă de principii realiste şi corecte faţă de tine însăţi. Este absurd să-ţi imaginezi că vei deveni milionar  în euro, doar dacă adopţi o atitudine pozitivă temporară.”

Cercetările ştiinţifice arată că oamenii cu gândire pozitivă se descurcă mai bine în situaţii dificile, au o mai mare capacitate de efort fizic şi intelectual, rezistă mai bine la situaţii stresante şi chiar la îmbolnăviri, obţinând rezultate superioare faţă de alţi oameni cu aptitudini asemănătoare.

Vom deveni mult mai motivați și implicit mult mai productivi când vom afla de ce facem ceea ce facem. Ca să nu mai spun că vom deveni fericiți și mulțumiți cu propria persoană fiind capabili să ne asumăm că am acționat în consecință de cauză și că am făcut totul pentru noi, nu pentru ceilalți. Este exact ca atunci când în avion ți se spune să-ți pui tu întâi masca de oxigen, pe urmă să îi ajuți pe ceilalți. 

O să închei întrebându-vă și pe voi de ce faceți ceea ce faceți? Iar dacă aveți nevoie de ajutor în găsirea răspunsurilor, știți unde mă găsiți.

Articol publicat și pe LinkedIn.

Share is care. 🙂

Mă găsiți aici: corina@dare.com.ro

Facebook: Facebook.com/neagu.corina.3

LinkedIN: Linkedin.com/in/CorinaNeagu

 



Leave a Reply