“Felinele” corporatiste

Le vezi în orice companie care se respectă: tinere, bine făcute, mai degrabă slabe, frumușele, cu picioare frumoase, bine îmbrăcate, nu neapărat de firmă (au ele magazinele lor), dar suficient de interesante cât să-ți atragă privirile, machiate ireproșabil, niciodată obosite, cu manichiură perfectă întotdeauna de te întrebi dacă știu ce e aia să spele vreodată vase, cu un zâmbet drăguț care afișează o dantură bine îngrijită, nici prostuțe, dar nici extraordinar de inteligente, unduindu-și formele delicate pe holuri sau prin birouri de nu știi niciodată cu adevărat ce fac toată ziua.

Mănâncă împreună, ies la țigară împreună, asta dacă nu sunt militante convinse împotriva fumatului, merg la toaletă împreună, dar știi sigur că au iubiți, pentru că nu uită niciodată să-i pomenească în conversații punând mereu accent pe o dragoste fidelă. Nu le poți face avansuri de niciun fel, doar complimente din când în când, pentru că arborează o răceală vizibilă dacă intențiile sunt altele decât de a le fi coleg de birou.

Nu le poți fi prietenă decât până la un punct, cât îți permite cercul elitist din care fac parte, astfel încât să nu afli detalii intime decât în măsura în care vor ele să le afli. Să nu cumva să le reproșezi că nu au făcut ceva bine sau să le dai vreun feedback negativ, că-ți va fi cămara plină de detalii suculente ale activității lor în cadrul companiei și de câte eforturi zilnice fac ele ca să ajungă ceea ce sunt. Și de cât de mult învață și se pregătesc pentru o carieră de succes.  La prima vedere par inocente și inofensive, pe parcurs e bine să te ferești de gheruțele pe care și le țin bine ascunse.  Să te ferească Dumnezeu să scapi vreo aluzie asupra modalității prin care au ajuns în companie, alta decât printr-un interviu dur și serios. Sunt capabile să scrie o petiție lungă și argumentată Directorului General de va auzi toată compania despre tine și despre ce ai putut tu să scornești despre ele…

E clar că tu nu știi și nici nu vei ști niciodată ce știu ele și e cu atât mai clar că ele nu dau doi bani pe tine, pe experiența ta și pe ceea ce știi tu. În întâlniri au mereu privirea cea inteligentă și vorbele de duh la îndemână, pun întrebări doar ca să te pună în dificultate și se supără foc dacă tu le întrebi ceva și ele nu știu să răspundă. Sunt deschise către experiențe noi, idei noi, oameni noi, oportunități. Doar că ele sunt deschise și restul fac munca. Invită-le să planteze un copac, să le vorbească tinerilor despre experiența lor, să scrie vreun articol în vreo revistă, să se implice în comunitate. Eșec total. Nici nu trebuie să te agiți. Invită-le la o sesiune foto sau la o înghețată și le-ai cucerit. Pe moment. Căci minunea nu ține decât trei zile. Și cu ele poate nici atât.

Au planuri mari de viitor, familie, copii, masterat, o poziție de management etc. Le discută în permanență între ele, dacă vrei să intervii în discuție schimbă rapid subiectul. Nu e indicat să le dai sfaturi, îți bați capul degeaba și riști să pari chiar ridicol.

Dacă cumva îndrăznești să le întrebi de sănătate, invariabil răspunsul va fi ,,Lucrez la un proiect confidențial”,  sau ,,Lucrez la ceva urgent. Adică ,,valea, că nu am timp de tine și întrebările tale.

Și dacă cumva nu ați ghicit despre cine este vorba, aflați că ele sunt nimeni altele decât “Felinele corporatiste”, prezente mai în toate companiile și departamentele parcă pentru a ne da sarea și piperul și subiecte de discuții de vreme rea. Viața companiei parcă nu ar fi la fel de provocatoare și incitantă fără ele. Și nici zilele noastre nu ar fi chiar atât de însorite și vesele fără ele. Și chiar dacă rareori produc ceva, dacă avem din când în când onoarea să ne acorde un zâmbet, vremea parcă devine, brusc, mai frumoasă…

Articol publicat și pe CorinaNeagu.ro.

Share is care. 🙂

Mă găsiți aici: corina@dare.com.ro

Facebook: Facebook.com/neagu.corina.3

LinkedIN: Linkedin.com/in/CorinaNeagu



Leave a Reply