Legea lui OM

Legea lui Ohm sau legea conducției electrice, stabilește legăturile între intensitatea curentului electric (I) dintr-un circuit electric, tensiunea electrică (U) aplicată și rezistența electrică (R) din circuit. Legea lui Ohm se poate aplica și unei porțiuni de circuit.

Legea lui Om – “Ești Om cu mine, sunt Om cu tine“, în adaptare românească.

Am început să fac consiliere în carieră în primul rând pentru că o consider necesară, dar și pentru a ajuta oamenii să conșientizeze unde sunt și ce-și doresc din punct de vedere profesional. Asta a venit la pachet cu povești de viață la care, de ce să mint, mă așteptam oarecum.

Nu am urmat niciun curs în acest sens, m-am format singură, luând în considerare vasta experiență în recrutare și training și dorința de a ajuta oamenii în procesul de căutare a unui loc de muncă. La toate cursurile la care participi înveți partea tehnică și teoretică, dar nimeni nu te învață nimic despre natura umană implicată în procese, despre emoții și trăiri. Ceea ce, de cele  mai multe ori, este partea cea mai importantă.

Sunt un “profiler” bun, am fost de mică pasionată de a înțelege și a descifra oamenii, am învățat să interpretez limbajul trupului și să fiu atentă la detalii la care alții nu se uită. Cunosc foarte bine piața muncii, sunt la curent cu tendințele, cu investițiile, cu ce competențe și abilități se caută. Cunosc foarte bine majoritatea agențiilor de recrutare și foarte multi recrutori, ceea ce nu e neapărat bine, pentru că sunt foarte puțini pe care i-aș recomanda cu căldură, dată fiind lipsa de profesionalism în domeniu. Dar cine sunt eu să judec? Doar că oamenii vorbesc, iar veștile rele circulă repede. Și un candidat dezămagit de modul în care a fost tratat este cel mai potrivit canal de știri.

Nici eu nu sunt perfectă, încă mai am de învățat, mă specializez, îmi doresc să devin din ce în ce mai bună în ceea ce fac. E normal să nu mi se fi concretizat toate oportunitățile, pentru că oamenii sunt foarte diferiți, motivațiile și așteptările sunt diferite, și nu toți sunt integri și serioși. Dar niciodată nu mi-am bătut joc de oameni, mai ales că iubesc ceea ce fac, că lucrez într-o industrie delicată, unde mult prea mulți se joacă, la propriu, cu viețile oamenilor. Eu una nu-mi permit, ca antreprenor, să dau rateuri. În primul rând pentru că am muncit enorm să ajung unde am ajuns și să-mi construiesc o reputație, și în al doilea rând pentru că-mi doresc să fac o diferență reală în modul de abordare a educației și a percepției asupra industriei de Resurse Umane, unde mai sunt multe etape de ars.

De ce Legea lui Om? Pentru că am adunat atâtea povești de-a lungul timpului din care avem toți de învățat. Pentru că se apropie finalul de an și poate ne gândim să schimbăm strategia de abordare a oamenilor cu care lucrăm sau cu care vrem să lucrăm anul viitor. Pentru că, dacă e să-mi doresc ceva pentru anul care vine, e că vreau să văd și să aud că oamenii sunt tratați cu respect, în mod corect, că beneficiază de șanse egale, că nu sunt hărțuiți, agresați de angajatori; vreau să văd că oamenii își fac treaba cu responsabilitate, implicare și decență; vreau să văd că ne pasă și de cei din jurul nostru și că ne gândim puțin mai mult la consecințele pe care le pot avea cuvintele sau atitudinea noastră; vreau să văd că suntem productivi, că nu doar venim la serviciu să ne luam banii la final de lună; vreau să văd că am învățat ceva din greșelile trecutului astfel încât să nu le mai repetăm; vreau să văd că ne pasă, în mod real, și că începem să contribuim, toți, la crearea unei societăți mai bune. Probabil sunt o idealistă, dar dacă nu aș fi fost, nu aș fi ajuns unde sunt.

O să dau mai jos și câteva exemple relevante pentru ce am scris mai sus. Dacă nu schimbă nimic, măcar ridică niște semne de întrebare, și tot e un început.

O doamnă din Timișoara, în căutarea unui loc de muncă de mai bine de un an de zile: “Continui să caut. Am găsit astăzi un site cu firme de conta din TM pe care nu le aveam în baza de date. Am sunat cred la 20 de firme cel puțin, o parte au fost interesați și le-am trimis CV-ul… Dar … sunt obișnuită cu asta, trec prin asta de câteva luni, PLUS CÂTEVA LUNI ANUL TRECUT, ACEEAȘI POVESTE… Crede-mă, am obosit. Am un ghinion fantastic. În plus, toate joburile de pe MYJOB, BESTJOB, NET JOB etc, am impresia că sunt aiurea postate acolo. Pe lângă faptul că aplic pe site-uri, nu le mai știu numărul, caut datele de contact ale companiilor, sun și cer adresele de e-mail pentru a le trimite și lor CV-ul. M-aș mulțumi măcar part time să îmi găsesc. Caut pe conta, pe resurse umane, pe hoteliere, turism, casier, gestionar, etc. Nu există supermarket la care să nu îmi fi despus CV-ul. Cred că am depus din august până acum câteva sute. Iau orașul pe zone și cel puțin 2-3 zile pe săptămâna asta fac. Pur și simplu nu am noroc. Ce îmi găsesc e în producție, iar acolo nu mai vreau. La ultima firmă la care am lucrat, pentru că nu îmi găseam altceva, am acceptat în producție, în aprilie. Am plecat pentru că începuseră să angajeze atâția țigani încât nu mai puteam merge nici în sala de mese, nici în toaletă și începusem să aduc pureci acasă, era plin de ei. Nu am mai rezistat și așa am plecat la mijlocul lui august. Am plecat la o altă firmă, tot în producție, unde nu aveam decât 20 de minute pauză de masă și 10 minute îmi lua să merg și să vin de la pauză. Am cerut pauză de toaletă și mi s-a spus că, dacă mă pontez peste cele 20 de minute că ies din secție, mi se taie o oră. Angajații făceau ore suplimentare pentru a-și acoperi pauzele de țigară și toaletă. Și asta pentru 850 net-ul. Am cedat și mi-am băgat, după o săptămână, demisia. Nu cer salariu mare și totuși din multe locuri mi se spune în față că ei nu cred că voi sta pe un salariu mic, cu experiența pe care o am, fapt pentru care preferă să angajeze tineri absolvenți sau în curs de a absolvi, care sunt în căutare de experiență. Știu că îți vine greu să crezi, e atât de stupidă situația că nici eu nu m-aș crede. Dacă vrei îți dau parola mea de email, să poți vedea câte CV-uri am trimis, sau parolele de pe conturile site-urilor de recrutări, să vezi la câte joburi am aplicat. De pe 1 octombrie încep cursul de inspector resurse umane, e un efort imens pentru mine să îl plătesc, dar fac și acest lucru, în speranța că va cântări în CV. Am început de sâmbătă și meditații la engleză, alți 200 de lei pe lună, în speranța că voi putea trece în CV măcar “mediu” și nu “începător”, dorind bineînțeles să ajung să trec “avansat”. Singura explicație pe care o găsesc este că am ghinion, nu pot înțelege altfel de ce mi se întâmplă ceea ce mi se întâmplă. Te pup și îți mulțumesc pentru interesul pe care mi-l acorzi. O zi bună!”

 O doamna antreprenor: ”Oare sunt eu ciudată și cer prea mult? Sau am nimerit într-un loc în care oamenii se depersonalizează lucrând în corporații? Mi se pare atât de urât gestul de a-ți da un răspuns ca acela primit de mine! E egal cu lipsa de respect, desconsiderație și mi se pare că oamenii respectivi mă consideră brusc proastă, dacă îmi servesc asemenea gogomănii.”

O doamna din Cluj care-și caută job de un an de zile: “Chestia cu vârsta mi se pare foarte idioată și deplasată. În primul rând, toți – fie angajatori, regi, prințese, diplomați, simpli muncitori (de multe ori mai întelepți și mai educați decât cei cu MBA), trec prin această vârstă, 48 de ani. Este biologic și cursul firesc al vieții nu iartă pe nimeni. În România este rău dacă ești tânăr (nu ai experiență, ești lipsit de interes, dar ai pretenții), este rău dacă ești bătrân, dar la 48 de ani, să fim serioși ! La 70 ce ești? Atunci hai să ieșim la pensie la 45 sau 50, ce bine ar fi, abia apucăm să ne bucurăm de viață! Sincer, e de-a dreptul ridicol, știu că anagajatorii au probleme multe, ei cu propria lor persoană și de aceea și aceste “frâne”. Ce să fac? Să mă consider expirată pentru că un “păcălici” care nu știe nici să treacă strada, chiar dacă este în funcție, spune că mi-a trecut vremea? Niciodată, eu tot o să o scot la capăt cumva. Probabil Dumnezeu consideră că încă nu e momentul sau trebuie să mă mai stresez, să apreciez ce am ratat. Oricum, te rog, am nevoie de niște sfaturi.”

Pentru cine are ochi de văzut și minte de înțeles și dorință de a schimba.

Articol publicat și pe LinkedIn.

Share is care. 🙂

Mă găsiți aici: corina@dare.com.ro

Facebook: Facebook.com/neagu.corina.3

LinkedIN: Linkedin.com/in/CorinaNeagu



Leave a Reply