Nu ai aripi, dar ai creier și nu ești copac!

Din ce în ce mai mulți oameni blazați. Din ce în ce mai mulți oameni care se plâng. De locul de muncă, de colegi, de șefi, de salariul prea mic, de ratele prea mari, de soț, de soție, de viața amoroasă, de lipsa banilor, de sănătate, de faptul că sunt prea slabi sau prea grași, de trafic, de climă, de diverse și vrute și nevrute. Pentru că motive pentru a ne plânge găsim mereu, iar scuzele pentru că nu facem anumite lucruri, de asemenea, ne sunt la îndemână.

Cea mai simplă întrebare – dacă nu-ți convine ceva, de ce nu încerci să schimbi?

Păi cum să plec de la actualul loc de muncă, că doar am rate, am copii de crescut, viața e grea? Păi cum să divorțez, doar am copii, copiii trebuie să aibă și mamă, și tată, mă omoară ăsta, nu ar accepta niciodată să iau copiii? Păi cum să-i spun șefului ce nu-mi convine, că mă dă afară? Păi cum să accept un asemenea salariu de nimic? Păi cum să nu mai mănânc eu o prăjiturică, o ceafă cu cartofi prăjiți, să nu mai beau eu un vinuleț, să nu mai merg la McDo? Păi cum să strâng rahații câinelui de pe jos, ceilalți o fac? Păi cum să respect regulile de circulație, nu te uiți cum merg ceilalți? Păi cum să nu mă cert cu nevasta de dimineață până seara, că nu există căsnicie fără ceartă? Păi cum să nu mă mărit, că vorbește lumea? …

Cred că în toată nebunia asta este ceva ce noi, românii, în mod special, că prin alte părți nu prea am întâlnit acest fenomen, și nu pentru că noi am fi mai răi ca alții, nu înțelegem: stă doar în puterea noastră să schimbăm lucrurile sau să le facem altfel – de preferat, mai bine și mai responsabil.

Ceea ce facem noi, și încă cu succes, este să ne plângem și să așteptăm să ni se întâmple lucruri, ca în bancul acela cu “- Dă, Doamne, să câștig la Loto! – Păi joacă întâi, măi, loază, ca să câștigi!”

Evident că orice schimbare de macaz presupune un efort, dimensiunea efortului depinzând de schimbarea pe care vrei să o faci. Doar că, până nu devii conștient că trebuie să faci o schimbare, nu poți estima nici efortul pe care trebuie să-l depui. De foarte  multe ori renunțăm în faza de decizie. Știu că nu mi-e bine, dar, vorba aceea: “rău cu rău, dar mai rău fără rău.”

Eu știu așa, că dacă nu îmi este bine, fac în așa fel încât să-mi fie. Dar nu încep prin a mă victimiza, prin a mă lamenta, prin a mă plânge că lucrurile nu-mi ies și mă îngrop într-o atmosferă negativă, nimic nu-mi mai place, universul conspiră împotriva mea, toată lumea mă urăște… pentru că nu e despre ceilalți, ci este despre mine. Dar așa sunt eu și nu am intenția să mă glorific pe mine prin a spune că așa cum fac eu e bine și nici să-i judec pe alții pentru cum fac ei. Știu însă, sigur, că mie îmi e bine așa cum înțeleg eu să fac lucrurile.

Există în lumea asta reguli. Unele scrise, altele nescrise. Bunul simț se educă, încă de mic copil. Dacă de mic ai învățat să nu scuipi sau să nu arunci nimic pe stradă, chiar dacă alții o fac, atunci așa vei proceda toată viața, pentru că știi că faci un lucru bun. Și e doar un exemplu, poate cel mai simplu.

În altă ordine de idei, simțim și știm când trebuie să schimbăm lucruri în viața noastră ca să ne fie mai bine. Dacă ne gândim la simplul argument că avem o singură viață, atunci poate depunem un efort puțin mai mare pentru a o face cât mai frumoasă. O să ziceți, și mă aștept la asta, că în teorie sună foarte simplu și că, atunci când vine vorba de implementare, totul devine mult mai anevoios. Serios? Am zis eu undeva că e simplu?

Dar între a suporta zilnic nervii și agresivitatea unui șef, toanele unei neveste disperate, abuzurile colegilor, agresivitatea din trafic, zecile de kilograme în plus, nu devine mult mai simplu și mai frumos să iei niște decizii acum și să le duci la capăt în mod cât mai responsabil și serios, astfel încât să-ți fie mai bine pe termen lung? Cum ar fi, de exemplu, să nu te mai enervezi în trafic, că oricum nu schimbi nimic dacă o faci, și să-ți vezi de drum pentru că ai atâtea lucruri de făcut în ziua respectivă? Eventual, dând muzica preferată puțin mai tare, pentru a te umple de energie pozitivă și conducând tu exemplar, respectând toate regulile, știind că faci un lucru bun? Cum ar fi?

Cum ar fi dacă acum ai înceta să te plângi, ți-ai lua viața TA la bani mărunți, ai vedea ce nu-ți place la ea și ai decide ce și cum să schimbi ca să-ți fie mai bine? Pentru că este doar despre tine, despre deciziile pe care le iei și despre lucrurile pe care le faci pentru TINE. Ca să-ți fie bine!

Viață frumoasă să avem!

Articol publicat și pe LinkedIn.

Share is care. 🙂

Mă găsiți aici: corina@dare.com.ro

Facebook: Facebook.com/neagu.corina.3

LinkedIN: Linkedin.com/in/CorinaNeagu



Leave a Reply