Nu ne mai luați de fraieri

Căutarea unui job poate fi un proces dureros, la propriu. Este un job în sine, cum de multe ori am spus-o până acum, mai ales când ești conștient de efortul pe care trebuie să-l depui, când știi că te lovești de refuzuri, de multe ori de epuizare psihică, de frustrare și demotivare. Să cauți un loc de muncă e stresant. Și poate fi și mai rău din cauza oamenilor de recrutare sau a angajatorilor care îngreunează procesul, punând o presiune și mai mare asupra candidaților.

Candidatul de multe ori pleacă cu impresia că a avut un interviu foarte reușit, cu multe șanse de a fi ales. Începe perioada de iluzii, de întrebări “Cum ar fi dacă…”, de planificări. Însă nisipurile sunt mișcătoare. Și de foarte multe ori urmează liniștea totală. Candidatul nu primește niciun semn, nici că-i albă, nici că-i neagră.

Și începe să se întrebe cu ce a greșit, dacă o fi prea așa… sau prea invers, dacă a făcut vreo gafă… dacă…, dacă… Multe întrebări, prea puține răspunsuri. Sentimentul că jobul nu a fost obținut devine din ce în ce mai familiar după ce au trecut săptămâni fără niciun semn. A scris mesaj de mulțumire, a sunat, a solicitat în mod special un feedback, indiferent de natura acestuia.

Respins, din nou. Și nu doar respins, ci fară motiv. Fără nicio explicație, niciun feedback. Una dintre cele mai mari greșeli pe care le fac angajatorii – să întrerupă legătura cu candidații care s-au prezentat la interviu.

Probabil angajatorii își imaginează că merge și așa, că deja candidații s-au obișnuit cu ideea că, dacă nu sunt aleși să meargă mai departe, nu vor primi niciun semn. Nimic mai greșit. Mai ales în condițiile în care, la finalul interviurilor, majoritatea recrutorilor promit că dau feedback la un anumit interval de timp. Din păcate, o foarte mică parte din ei chiar fac asta.

Ce reiese de aici? 1) Lipsa de respect față de candidați – ei își pun speranțele într-o foarte mare măsură în angajator în momentul în care vin la interviu. Ideal ar fi nu doar să li se dea un feedback, ci dacă sunt potriviți pentru o altă poziție să fie recomandați pentru aceasta. Mai mult, să fie “ținuți la cald” în eventualitatea că apare ceva în viitor. 2) Brandul de angajator are mult de suferit – veștile în piață circulă repede, iar cele proaste cu siguranță mult mai repede. Cine-și va dori să lucreze pentru o companie care-și tratează astfel candidații, respectiv potențialii viitori angajați? 3) Se pot pierde multe relații profesionale – odată ce te-ai purtat astfel cu un candidat, riști să-l pierzi definitiv. Mai mult, reputația ta de recrutor va fi afectată. Ca să nu mai vorbim că nu vei mai fi recomandat ca un bun angajator către alte persoane interesate de un loc de muncă. Pune-te în poziția de candidat – cum îți place să fii tratat? 4) Candidații se consideră niște fraieri – nu e suficientă presiunea căutării unui loc de muncă, a interviului de-abia obținut, mai trebuie să fie și desconsiderați.

Și așa trăim vremuri grele din acest punct de vedere, găsirea unui loc de muncă fiind din ce în ce mai dificilă pentru cei care-și doresc cu adevărat să muncească. De ce să fii una din acele companii care nu pune preț pe procesul de recrutare, care nu are o viziune și o strategie pe termen lung și nu se concentrează decât pe nevoia imediată de a găsi oamenii potriviți? De ce să iei candidații de fraieri, de ce să nu tratezi oamenii “omenește”, corect, cinstit, deschis, așa cum toți ne dorim să fim tratați? De ce doar cerem, ca angajator, când putem face lucrurile să funcționeze cu adevărat pentru toți cei care ne trec pragul? Și chiar dacă avem vești proaste de dat candidaților, o putem face de o manieră cât mai prietenoasă, asigurându-ne că atunci când vom contacta respectivul candidat, acesta ne va răspunde zâmbind, având amintiri plăcute despre modul în care a fost tratat în timpul procesului de recrutare. Oare nu e mai elegant așa?

Spor la recrutare să avem!!!

Articol publicat și pe LinkedIn.

Share is care. 🙂

Mă găsiți aici: corina@dare.com.ro

Facebook: Facebook.com/neagu.corina.3

LinkedIN: Linkedin.com/in/CorinaNeagu