Politic corect

Nu degeaba am început să scriu #Mirajul multinaționalelor#, o carte cu povești inspirate din realitatea din corporații mai mici sau mai mari. De ce spun că nu degeaba? Pentru că poveștile vin de la sine, le aud zilnic de la oamenii cu care interacționez în procesele de consiliere vocațională, dar le și simt în vocea lor și le mai și aud când iau masa în oraș.

Poate nici nu era nevoie ca poveștile să vină din alte direcții, căci cei 20 de ani petrecuți în mijlocul unor astfel de companii sunt mai mult decât suficienți pentru a scrie romane întregi…

Nu vreau decât să desființez un mit referitor la multinaționale, cum că acestea ar fi Raiul pe pământ sau că în ele găsim câini cu covrigi în coadă. Depinde de definiția fiecăruia asupra Raiului și covrigilor 🙂 Și evident depinde de motivația fiecăruia dintre noi.

Recunosc meritul acestor companii în care m-am format ca om, pentru că am vrut să rămân om, din care am învățat ce să nu fac și cum să nu fiu, în care m-am călit și m-am imunizat. Recunosc meritul oamenilor din spatele cifrelor și al ușilor, al celor care chiar m-au învățat multe lucruri, mi-au dat responsabilități și m-au creditat în drumul meu către cine sunt acum. Jos pălăria în fața voastră!!! Recunosc și excepțiile de la regulă, puține la număr, unde angajații, de la mic la mare, sunt în primul rând oameni, unde managerii câștigă respectul, și nu-l impun cu forța, unde există înțelegere, deschidere, transparență, umanitate, dorința de a face lucruri împreună, implicare și bun simț. Rara avis, oameni buni!

Citeam zilele trecute o carte din care voi reproduce un pasaj aici, pentru că este mult prea sugestiv pentru subiectul abordat:

“Sfârşitul lumii nu-l va aduce un cataclism, aşa cum greşit îşi închipuie mulţi, ci dorinţa demonică de a ucide, care începe să pună stăpânire pe tot mai multă lume. Răutatea îi va face pe oameni să se autodistrugă. Atunci când ultimul om capabil să iubească va fi ucis, viaţa pe pământ îşi va pierde adevăratul şi singurul său sens, acela de a iubi, şi Dumnezeu va pune capăt răutăţii. Atunci când dragostea va dispărea din lume, oamenii vor muri cu zile, deoarece Diavolul, a cărui supremă plăcere este aceea de a ucide, punând stăpânire deplină asupra lor, îi va pierde pe toţi.”— Savatie Baştavoi – DIAVOLUL ESTE POLITIC CORECT

Dar ce înseamnă acest politic corect? Sensul ei specific se referă la o orientare ideologică preocupată de a nu leza, prin conotaţiile depreciative fixate în limbaj, susceptibilităţile unor grupuri minoritare. Mai precis Corectitudinea politică are la bază ideea că oamenii ar trebui să aibă grijă să nu se exprime sau să acționeze într-un fel în care ar putea să ofenseze, excludă sau marginalizeze un anumit grup de oameni dezavantajați social sau discriminați.

Un exemplu concret, via Wikipedia: 1) Corectitudinea politică este o ipocrizie. În fapt, discriminarea (etnică, rasială, contra homosexualilor și a femeilor) este în primul rând un fenomen social și comportamental. Simpla schimbare a cuvintelor (rom în loc de țigan) nu va îmbunătăți relațiile dintre români și țigani.

Deci a fi politic corect nu înseamnă, de fapt, decât să spui o variantă oficială a unei minciuni. Eu așa o interpretez.

Din experiențele mele și ale multor altora, la capitolul acesta stăm foarte bine.

1. Ca să nu concediem o persoană mai în vârstă îi oferim varianta politică corect a salariilor compensatorii și pensionare anticipată.

2. Cum să-i spunem unui candidat că e arogant, ironic, că vorbește de rău fostul angajator, că e prea urât, bătrân, are prea multe tatuaje sau un cercel unde nu trebuie, că miroase urât sau că poartă prea mult machiaj, parfum sau unghii prea lungi? Politic corect îi spunem că nu se potrivește postului pentru care a venit la interviu.

3. Cum să scap de un angajat care e mereu cu un pas înainte mea, ca șef, foarte inteligent, muncitor, care găsește mereu soluții, învață repede, vrea să crească, să se dezvolte, are toate șansele să fie promovat în detrimentul meu, poate chiar să-mi ia locul? Mai rău, care arată și bine și e foarte apreciat de colegi. Simplu. Politic corect îi restructurez postul sau îl trimit la alt departament servindu-i un proiect nou sau o promovare.

4. Nu are familie, copii? Poate sta peste program, doar vrea avansare și oportunități de creștere, nu? Politic corect îi spunem angajatului model că avem un proiect viitor în care-l vom implica dacă se întâmplă niște lucruri…. care oricum, omenește vorbind, nu se pot realiza doar în timpul programului normal de lucru.

5. A furat? Cum o să chem Poliția, doar e vorba de imaginea mea, ca angajator, care nu poate nicidecum să fie știrbită… Și pleacă omul, politic corect, cu acordul părților, de a doua zi, și se duce la viitorul angajator fluierând, continuându-și bunele obiceiuri. De data asta mai cu atenție, poate nu-l prinde nimeni.

6. S-a cuplat șefa de la nu știu care departament cu șeful de la alt departament? Ambii căsătoriți cu persoane diferite? Păi și ce dacă? Nu ați mai auzit de body-building în loc de team-building? Doar e termen la modă…. Politic corect e să băgăm sub preș, deși știe toată lumea….și unul clar trebuie să plece, la un moment dat. Cu niște salarii bunicele. Sau cu un proiect de anvergură, în altă țară.

7. Ești cumva șef de altă naționalitate? Politic corect…. doar avem nevoie de experiență internațională și de know-how….. cine spune că nu? Că mai bine investim în casă, mașină, asigurări, chirii, școli pentru copii, vacanțe pentru expați decât să investim în oamenii noștri pentru a-i face manageri mai buni. Nu neg faptul că unii expați chiar au adus valoare companiilor în care au lucrat, dar stau și mă întreb câți dintre ei? Și cu ce costuri?

8. Ai fost propus pentru un proiect și când te întorci constați că nu mai ești dorit în departamentul din care ai plecat? Sau ai rămas, Doamne ferește, însărcinată, și ți se întâmplă același lucru? Sau ai gura prea mare și spui lucrurilor pe nume? Politic corect îți vei scrie demisia și vei pleca cu niște compensatorii acasă. Dacă nu cumva vei pleca cu coada între picioare, pentru că nu vei avea încotro, și te-ai săturat să stai și să muncești ca un sclav acolo unde nu ești respectat și dorit….

Restul exemplelor, toate reale, le veți găsi în carte. Sunt absolut convinsă că aveți și voi exemplele voastre. Și pozitive, și negative. Nu vreau să reiasă de aici că totul e negru în aceste companii, căci eu cred cu tărie în #omul sfințește locul# și în #omul potrivit la locul potrivit la momentul potrivit#. Companiile ca atare nu au nicio vină, că doar nu sunt o terță parte, ci poate doar oamenii care nu sunt potriviți pentru pozițiile în care sunt. Aici avem mult de lucrat. Dacă ne dorim cu adevărat să schimbăm ceva. Dar ca să ne dorim asta, primul lucru pe care trebuie să-l facem este să conștientizăm că avem o problemă și să nu o mai ascundem sub preș. Și poate să ne alegem mai bine oamenii cu care lucrăm?

Articol publicat și pe LinkedIn.

Share is care. 🙂

Mă găsiți aici: corina@dare.com.ro

Facebook: Facebook.com/neagu.corina.3

LinkedIN: Linkedin.com/in/CorinaNeagu