Leadership # Leadersheep

Simon Sinek ne povestește atât de frumos despre leadership, pe care-l compară cu parenting-ul. Asemenea unui părinte care-și crește copilul oferindu-i protecție, educație, susținere și de multe ori tot ce el nu și-a putut permite, la fel și un leader își crește echipa. Dacă echipa ta ar fi familia ta, ți-ai concedia copiii la fel de ușor precum îți concediezi angajații?

Ce se întâmplă cu oamenii care primesc poziții de conducere? De unde această transformare dramatică de la oameni care performau, care-și suflecau mânecile alături de echipă, care-și încurajau colegii, care-i susțineau, la oameni care pun piedici, pun cifrele înaintea oamenilor, sunt concentrați doar asupra rezultatelor, fără niciun fel de implicare, respect, bun simț și umanitate?

De multe ori oamenii care ne sunt manageri sunt autorități, care ne impun să facem lucruri, fără niciun fel de explicație, și pe care-i ascultăm de teamă să nu ne pierdem locul de muncă. Leaderii îți oferă ceea ce autoritățile nu-ți oferă – un mediu sigur. Posibilitatea de a te dezvolta, de a învăța din greșeli, de a inova, de a fi creativ. Un angajat într-un mediu care-l sprijină, care-l apreciază și-l respectă nu va simți frustrări, nu se va simți marginalizat, hărțuit, demotivat, nu-și va căuta un nou loc de muncă, va face totul cu plăcere, va fi mult mai implicat, dedicat și încrezător în foțele proprii.

Majoritatea angajaților părăsesc ori șeful, ori mediul toxic, în care nu se mai regăsesc. Aud din ce în ce mai multe povești despre femei în roluri de CEO care nu sunt nici pe departe capabile să inspire, să-și motiveze echipa, să încurajeze oamenii din jur. Mai mult decât atât, își transpun toate frustrările personale asupra oamenilor pe care-i conduc. Atât. Pe care-i conduc. Pentru că leaderii nu conduc, ei sunt urmați, ei inspiră prin puterea propriului exemplu.

Am făcut o analiză a propriilor experiențe avute de-a lungul timpului cu femei în roluri de CEO/Șef departament/Owner etc. Și eu sunt femeie, și eu am avut roluri de manager mulți ani, și mi-am propus să învăț cum să nu fiu sau ce să nu fac în urma acestor experiențe. Dacă sunt femeie și am fost și manager nu înseamnă că sunt feministă și că sunt de acord cu sintagma:

“Femeile sunt mult mai potrivite în poziții de conducere decât bărbații.”

Greșit. Unele, poate, dar cu siguranță nu toate și nu cele despre care vă povestesc. Cam asta a reieșit din analiza mea (în multe cazuri aplicabilă ambelor sexe):

1. Dacă ești manager cu pretenții de leader nu uita de unde ai plecat și în niciun caz nu uita oamenii care te-au ajutat să ajungi acolo.
2. Respectă-te în primul rând pe tine, pe urmă oamenii din jur. Toți oamenii din jur, nu doar cei din directa subordonare. Și menajera este tot om și merită să fie salutată.
3. Nu uita că ești femeie, nu deveni bărbat, chiar dacă decizi să porți pantaloni. Atitudinea masculină nu te ajută cu nimic, cu atât mai puțin când bați cu pumnul în masă, țipi la angajați sau îți pui picioarele pe birou.
4. Te autoproclami un leader? Nu ești, dacă ceri ce tu nu oferi niciodată. Nu cere respect, încredere, suport, comunicare, dacă tu nu ești capabilă să le oferi la rândul tău.
5. S-au dus vremurile când angajaților li se comanda ce să facă. Trăim vremuri în care angajații sunt implicați în procesul decizional, vor să-și câștige locul la masă și au dreptul să-și expună punctul de vedere fără a fi blamați, judecați, împiedicați sau mai rău, concediați, dacă o fac.
6. Leaderii adevărați conduc cu instrumentul numit încredere, nu cu bățul. Leaderii inspiră încredere prin toți porii, nu frică. Oamenii se simt confortabil să spună adevărul, să comunice direct, deschis și onest în fața acestora, nu să bârfească la o țigară sau pe la colțuri.
7. Toți am auzit, de prea multe ori cred, “eu sunt șeful aici, tu ești subordonatul, faci cum îți spun eu”. Vorbim de leader-ship, nu leader-sheep, oricât de mult v-ar plăcea să credeți asta. Puterea nu vi s-a dat pentru a lua la trântă angajații, ci pentru a delega, a împuternici, a sprijini, a îndruma, a educa, a forma, pentru a o folosi într-un mod constructiv pentru ca tuturor să le fie bine, nu doar vouă. Și, sper eu, pentru că ați dovedit că o meritați, deși cunoaștem toți și altfel de cazuri, care nu fac obiectul acestui articol. Și haideți, totuși, să nu uităm că angajații nu sunt oi. Că nici voi nu sunteți ciobani. Și sunt convinsă că nici nu vă doriți să fiți.
8. Recunoaște când ai nevoie de ajutor. Nu e dovadă de slăbiciune, așa cum mai mult ca sigur crezi, atunci când ceri ajutorul echipei. De asemenea nici faptul că le mulțumești nu e dovadă de slăbiciune, ci de respect și apreciere a aportului adus de ei. Și tot pe ei trebuie să-i scoți la înaintare, nu tu trebuie să te lauzi cu rezultatele acestora.
9. Leaderii adevărați recunosc că de multe ori nu se pricep la toate lucrurile la care echipa lor se pricepe. De aceea recomandarea lui Steve Jobs era să angajezi oameni care să fie mai pricepuți decât tine și cărora nu e nevoie să le spui ce să facă. Nu pentru a-ți lua locul, ci pentru ca împreună să ajungeți la rezultatele dorite. Și nu zicea rău, dovadă stă faptul că în multe organizații această tehnică funcționează foarte bine.
10. Managerii și/sau leaderii adevarați nu mint, nu fac promisiuni pe care nu le respectă, recunosc când greșesc, își cer scuze. Nu uită că a fi leader înseamnă că puterea exemplului este esențială și inspirațională.
11. Leaderii nu sacrifică oameni de dragul cifrelor, ci mai degrabă invers. Pentru că oamenii sunt cei care la finalul zilei contribuie la atingerea rezultatelor, iar fără munca lor, deseori neapreciată, tu, ca manager sau leader, nu poți construi nimic.
12. Nu înțeleg și nimic nu justifică abordarea:

“Nu vrei să faci asta, găsesc pe altcineva să o facă. Sunt o grămadă care așteaptă la ușă.”

Ce înseamnă asta? Că încrederea ta și dorința de a ajuta omul respectiv să facă ceea ce trebuie să facă sunt egale cu zero. Nimeni nu poate lucra în aceste condiții, muncind sub amenințări zilnice și nesiguranță. Oamenii prosperă și livrează atunci când se simt bine la locul de muncă. Să nu uităm că la locul de muncă își petrec mai bine de 8 ore în fiecare zi.

13. Confruntă direct angajatul atunci când sunt probleme. Nu trimite pe altcineva să o facă. E rolul tău să-i fii alături și când e bine, și când e mai puțin bine. Soluțiile trebuie găsite împreună. Și întotdeauna există soluții.

14. Ca angajat mi-am pus mari semne de întrebare când am auzit:

• Nu te plătesc să gândești;
• Nu am timp acum să discut prostiile astea;
• Nu mă interesează cum rezolvi, dar rezolvă;
• E business-ul meu, sunt banii mei, eu iau decizii aici;
• Problemele personale se lasă acasă, de aceea sunt personale;
• De aceea eu sunt manager și tu nu ești;
• Nu-ți convine? Ușa e acolo.

Și poate da, în aceste condiții, indicat ar fi să ieșiți pe ușa respectivă și să nu vă mai întoarceți. V-ați face un mare bine, din multe puncte de vedere. Și credeți-mă pe cuvânt, că vă povestesc din experiență: orice ușă închisă înseamnă mult mai multe deschise!

Las aici, ca sublinere a celor de mai sus, un discurs al lui Simon Sinek despre leadership. Poate vă ridică niște semne de întrebare și veți dori să schimbați ceva.

Pe mine mă găsiți aici: corina@dare.com.ro.