Nu am nevoie de like-uri să fiu om

Curând voi împlini 40 de ani. Se fac multe afirmații referitor la această vârstă. Pentru mine vârsta este o cifră și cel  mai mult contează cum te simți, ce ai făcut până la acea vârstă și ce poți face în viitor pentru a-ți fi mai bine sau și mai bine.

Am început să scriu de mică, de pe vremea când schimbam bilețele cu colegii de clasă și-mi doream ca ale mele să fie cele mai frumoase și cel mai bine scrise. Prin liceu însă am descoperit cu adevărat filosofia, eseistica, poezia, literatura și frumusețea lor. Tot în anii de liceu mi-am perfecționat gramatica limbii române, pentru că mi se părea foarte ciudat să-ți dorești să compui, să-ți redai gândurile și să nu o poți face corect. Anii de liceu mi-au adus și primul job plătit, unde am fost nevoită să învăț să comunic prin e-mail. Am învățat să utilizez computerul singură, acasă, având privilegiul să am un tată care s-a gândit că acesta este viitorul.

Mereu mi-a plăcut ca ceea ce iese din mâinile mele sau din gura mea să fie perfect, pentru că așa am fost educată, să fiu responsabilă și să fac lucrurile până la capăt și cât mai bine. Acum mi se confirmă că asta e cea mai sănătoasă abordare, după ani de luptă cu mine însămi și cu cei după care a trebuit să refac documente, să ies din situații critice, să pierd timp corectând și ajustând, dând explicații și asumându-mi situații jenante care nu erau create de mine. De ce să pierzi timpul să repari când poți face bine de prima oară? Întrebare pe care mi-o pun și acum, de altfel, când văd atât de multă superficialitate în jurul meu.

Am dat din coate, am învățat – la școală, din viață, de la oameni, din experiențe, unele extrem de grele și dureroase, mereu mi-am dorit să fiu din ce în ce  mai bună în tot ce fac și nu m-am plafonat niciodată. Nu am acceptat rutina, m-aș plictisi să nu am ceva de făcut. A fost o vreme când am avut nevoie de validare, de susținere, de încurajări, de mulțumiri și confirmări că ceea ce fac e bine sau că mai am de îmbunătățit. De foarte multe ori am așteptat degeaba și am învățat să merg mai departe și să nu mai aștept. Mulți oameni nu sunt dispuși să-ți ofere sprijin, mai ales atunci când ești în ascensiune, dovedești că ești capabil, că vrei mai mult.

Nu m-am mințit niciodată, pentru că de-a lungul timpului am început să mă cunosc foarte bine, să-mi studiez reacțiile, să anticipez, să-mi folosesc pornirile negative către ceva constructiv. Acum 20 de ani, la începuturile carierei mele, eram impulsivă. Mă luptam cu toată lumea când știam că am dreptate, insistam să primesc răspunsuri, munceam, poate haotic, cu scopul disperat de a-mi găsi drumul în viață, voiam cu ardoare să reușesc. Acum lupt cu inteligența și maturitatea omului tăvălit prin zone complet lipsite de confort, a omului dotat cu una dintre cele mai importante arme – educația. Educația împreună cu încrederea în mine și cu experiențe personale și profesionale, fără a intra în zona aroganței și infatuării, îmi dau suflul necesar pentru a fi ferm convinsă că da, am reușit. Și da, voi reuși în continuare în tot ce-mi propun, așa cum am făcut până acum.

De când au apărut LinkedIn și Facebook, îmi place să fiu prezentă și acolo. Probabil că dacă nu ar fi acestea, ar fi altceva. Îmi place să comunic cu oamenii, să le aflu părerile, să cunosc oameni noi, să împărtășesc din gândurile mele. Nu am făcut-o și nu o voi face pentru like-uri. Pentru mine, un like nu mă avantajează în vreun fel sau altul sau nu mă confirmă ca om. Ceea ce scriu acolo, însă, o face. Pentru că mereu am făcut-o într-un mod coerent, corect, sincer și deschis. Poate uneori am spus prea mult, poate uneori nu am spus suficient. Dar, de fiecare dată, transmit oamenilor o parte din mine. Dacă oamenii mă urmăresc și mă plac este pentru ceea ce transmit, pentru că pe mulți nu-i cunosc decât virtual.

Prin urmare, nu am nevoie de like-uri, nu am tânjit după ele, nu acesta este motivul pentru care fac tot ce fac. Nu mă trezesc de dimineață să verific cât mi-a crescut numărul de followers sau câte like-uri am acumulat. Adevăratul motiv este acela că-mi doresc să creez o lume mai bună. Sună idealist, dar cred că toate lucrurile bune și frumoase încep de la un vis. De ani de zile unul din obiectivele mele este acela de a educa, de a transforma, de a schimba în bine, atât cât pot, viețile oamenilor, în măsura în care mi se permite acest lucru. Am întâlnit reticență, răutate, lipsă de încredere, obstacole de tot felul. Le așteptam și ele nu fac decât să-mi confirme că sunt pe drumul cel bun. Accept întotdeauna feedback-urile și sunt deschisă să mă schimb în mai bine, atât timp cât acestea sunt transmise cu bun simț și cu decență. Mi-am câștigat dreptul să nu accept compromisuri și să înlătur din viața mea personală sau profesională oamenii cu care nu am absolut nimic în comun și cu care nu împărtășesc aceleași valori. Mi-am câștigat dreptul să-mi exprim punctul de vedere, să-mi aleg partenerii, să fac ceea ce-mi place cel mai mult, să-mi urmez visul și pasiunile. Mi-am câștigat dreptul să spun “Nu”.

De anul acesta nu mai ofer serviciul de consiliere în carieră. Am vorbit și am scris despre asta. Este o decizie luată pe criterii obiective, în baza tuturor experiențelor acumulate până în prezent și a unei analize la nivel de piață în România. Consider că mă pot concentra mai mult și mai eficient pe ce aduce cu adevărat valoare oamenilor, dar și mie mult mai multă satisfacție și rezultate pe termen lung. Asta nu înseamnă că procesele de consiliere în carieră nu au avut succes, ci doar că au constituit o etapă. Mă voi dedica activităților ce scot la suprafață și dezvoltă potențialul uman – recrutare, evaluări, mentoring, training, programe educaționale, atât în România, cât și în alte țări din Europa și Asia. Voi continua să scriu și să dezvolt actualele colaborări, dar sunt deschisă către noi oportunități. Cu siguranță 2016 este un an de transformare, reflecție, introspecție și schimbare în mai bine. Îmi doresc mult să fie și anul în care să-mi public a doua carte. Și un an în care mă voi concentra și mai mult pe viața de familie, pe talentul artistic al Carlei și pe activitățile sportive ale Rebeccăi, căci este anul în care începem un nou nivel de performanță.

Am scris acest articol ca o explicație și ca un răspuns. M-am simțit oarecum datoare oamenilor care mă urmăresc și care au încredere în mine și cărora le mulțumesc.

Cât despre restul… mai las loc și surprizelor plăcute, că de cele neplăcute nu are nimeni nevoie. Sunt și voi fi alături de toți cei care au cu adevărat nevoie de mine, ca om și ca profesionist.

Articol publicat și pe CorinaNeagu.ro.

Share is care. 🙂

Mă găsiți aici: corina@dare.com.ro

Facebook: Facebook.com/neagu.corina.3

LinkedIN: Linkedin.com/in/CorinaNeagu