- 2016-08-16
- Posted by: Corina Neagu
- Category: Dezvoltare profesionala, Recrutare
După terminarea studiilor de licență, studenții au în față o dilemă: să dea mai departe la master sau nu? Cât de mult contează această diplomă atunci când îți cauți un loc de muncă? Ce contează mai mult pentru un angajator, hârtia sau abilitățile tale?
De-a lungul carierei, nu mi s-a cerut niciodată să probez cu diplome faptul că am studiat o disciplină sau alta, cei mai mulți angajatori bazându-și decizia de angajare pe experiența și pertinența cu care am răspuns întrebărilor.
Nu vreau să se înțeleagă că diplomele nu au rostul lor. Îl au, dar doar dacă alegerea de a urma niște studii este luată în cunoștință de cauză. Cu ani în urmă, opțiunile erau foarte limitate.
Acum există o abundență de școli pe care le poți urma în funcție de ce-ți place și de ce-ți dorești să faci. Tu, nu familia ta. Tu, nu compania angajatoare.
Este vorba de o alegere personală și asumată care trebuie făcută în urma unor evaluări a talentelor, pasiunilor, vocației, înclinațiilor pe care le are orice tânăr care-și dorește intrarea pe piața muncii în viitor.
Abilitățile tale primează
Întâlnesc foarte des tineri care au terminat o facultate doar pentru a avea o diplomă, pentru că există încă prejudecata că fără ea nu te poti angaja nicăieri. Întâlnesc și foarte mulți tineri care declară că au făcut o facultate absolut degeaba, că nu-i ajută la nimic, că nu știu să facă mai nimic și se simt debusolați din punct de vedere profesional.
Mai mult decât atât, sunt mulți profesori care-și încurajează studenții să continue studiile cu un master pentru aprofundarea cunoștințelor teoretice în detrimentul celor practice, atât de utile la angajare.
Angajatorul nu stă la intrarea în companie să valideze numărul diplomelor sau proveniența acestora. Angajatorul caută anumite competențe, abilități și experiențe necesare pentru a îndeplini niște sarcini la locul de muncă.
Un sfat
Dacă aș fi la început de carieră, m-aș gândi serios să fac niște încercări cu niște programe de internship și de practică înainte să-mi aleg facultatea și profesia. Știind ce-mi place să fac și la ce sunt bună, aș putea evalua atât opțiunile profesionale, cât și pe cele școlare.
În plus, nu toți suntem făcuți pentru a urma o facultate, ca să nu mai zic că mulți nu ne-o dorim. Unora ne place să lucrăm în construcții, altora la câmp, altora în producție, meserii care nu necesită o calificare sau studii superioare, ci cel mult o școala profesională.
Unii ne dorim să lucrăm pe cont propriu, să fim propriul sef.
Din păcate, școlile profesionale în România au pierdut teren în ultimii ani, iar meseriile pe care le învățai în anii trecuți în astfel de școli sunt tot mai căutate de angajatori care nu au de unde alege candidați.
Constatarea mea din ultimii ani este că producem absolvenți de facultate pe bandă rulantă, dar, de fapt, nu producem decât așteptări și iluzia că, în urma absolvirii unei facultăți, poți ajunge ce vrei tu.
Mulți tineri absolvenți cu diplome se prezintă la interviurile de angajare cu pretenții la poziții de management și la salariu pe măsura poziției fără să știe a face concret mai nimic.
De aici și necesitatea consilierii vocaționale încă din clasele mici, atunci când se iau decizii cu privire la specificul liceului, de exemplu.
De aici și obligația noastră, ca părinți, ca profesori, ca angajatori mai târziu să le explicăm tinerilor care sunt etapele normale, legale, pe care trebuie să le parcurgă orice aspirant pentru a ajunge acolo unde își dorește.
Când ai nevoie cu adevărat de master
Master-ul este indicat atunci când îți dorești aprofundarea unor studii, când ți-ai descoperit valoarea sau talentul într-un anumit domeniu și vrei o validare și o suplimentare a cunoștințelor, atunci când ai avansat și consideri că e timpul să crești și din punct de vedere teoretic, nu doar practic.
Master-ul nu trebuie să vină ca o consecință firească a absolvirii unei facultăți, mai ales nu atunci când aceasta nu a fost opțiunea cea mai potrivită.
De asemenea, este o mare diferență între master-ul din Romania, puternic orientat către partea teoretică, și cel din alte țări, orientat către componenta practică. În mod evident, decizia de angajare a unor candidați care au studiat afară punând accentul și pe partea practică va cântări mai mult în favoarea acestora.
Pentru angajatorii din alte țări contează mult prestigiul școlii absolvite de către candidați, de aici și ponderea pe care o are acest aspect în luarea deciziei de angajare.
De ce să urmezi o facultate și să continui cu un master?
Recomandarea mea este să nu luați această decizie gândindu-vă doar la banii pe care-i veți câștiga practicând respectiva meserie.
Gândiți-vă, pragmatic, dacă sunteți cu adevărat potriviți, dacă simțiți că este ceea ce vă place, dacă o să vă mai placă și peste 15 ani de acum încolo, dacă o veți face cu drag, zilnic, dacă veți putea crește și vă veți putea dezvolta în viitor, dacă vă simțiți bine cu decizia luată sau faceți un compromis prea mare.
Iar dacă e un compromis, merită acesta anii de studiu ce vor urma, dacă e decizia voastră sau ați fost influențați de părinți sau altcineva, dacă nu o să vă mai placă la un moment dat, ce veți face sau veți ști să faceți și altceva, dacă veți fi mulțumit și fericit cu alegerea făcută, cel puțin pentru moment, când nu știți exact ce vă așteaptă?
Concluzie
Diploma nu reprezintă nicio garanție a succesului personal și profesional. Dar nimeni nu vrea să numere diplomele pe care le aveți, dacă acestea nu sunt susținute de competențe, abilități și experiență practică.
Repet, diplomele pot fi necesare pentru anumite poziții, dar nu suficiente pentru a face față provocărilor profesionale.
Articol publicat și pe Ziare.com.
Share is care. 🙂
Mă găsiți aici: corina@dare.com.ro
Facebook: Facebook.com/neagu.corina.3
LinkedIN: Linkedin.com/in/CorinaNeagu