Cum recunoaștem impostorii

Mulți dintre noi suntem educați și învățați să avem încredere în oameni și să credem că toți sunt buni. Probabil că sunt, atunci când se nasc, doar că sub influența diverșilor factori externi se strică. Precizez că nu vorbesc aici despre cei certați cu legea și nici despre politicieni.

Am decis să scriu despre impostorii pe care-i găsim peste tot în jurul nostru, de ambele sexe, pentru că deja s-au înmulțit peste măsură și cu cât îi depistăm mai devreme, cu atât ne facem viața mai ușoară:

– sunt cei care în trafic păcălesc semafoarele și uită de semnele de circulație, ca și cum nu le-ar fi învățat niciodată;

– sunt cei care fără niciun fel de scrupule se bagă în față la orice coadă pentru că se grăbesc foarte tare, ca și cum noi ceilalți stăm la cozi de plăcere și ne place să ne pierdem timpul aiurea;

– sunt cei care la restaurant așteaptă să achite ceilalți partea lor ca pe urmă să pună ei doar diferența;

– sunt cei care mint nu nerușinare în CV-uri sau la interviuri despre experiența lor profesională sau despre cât de mult le place o companie sau despre cât de multe proiecte de succes au avut;

– sunt cei care trișează la orice examen inspirându-se de la colegi naivi și amabili….și mai împușcă și o notă mai mare decât ei, asta așa, ca să moară restul de ciudă;

– sunt cei care din dorința de a ieși în față și a părea interesanți sau pentru că sunt complet lipsiți de originalitate, opinie personală sau creativitate plagiază cu nesimțire pe blogurile personale sau în diverse articole dând copy/paste de pe alte site-uri;

– sunt cei care nu spun niciodată ce gândesc cu adevărat;

– sunt cei care-și însușesc meritele subordonaților sau ale celorlalți membri ai echipei din care fac parte;

– sunt cei care pun mare preț pe valorile companiei, cele de pe pereți, însă când vine vorba să le aplice, se comportă ca și cum nici nu ar exista;

– sunt cei care-ți pretind deschidere, transparență, comunicare, idei, inițiativă, pentru ca după ce află ce au avut de aflat să te arunce ca pe ultima cârpă, cu toate intențiile tale bune cu tot;

– sunt cei pentru care nu contează că ești bun, că ai experiență, că-ți dorești, că aduci un plus de valoare – să te ferească sfântul să fii mai bun decât ei, căci poți face cale întoarsă pentru a scăpa de corvoada unei frustrări permanente;

– sunt acei șefi pentru care trebuie să faci lucrurile pentru că așa vor ei, pentru că așa trebuie, nu pentru că totul trebuie să aibă o logică și un plan bine stabilit pentru a fi o reușită;

– sunt cei care pretind că sunt traineri sau speakeri sau experți în domeniul lor de activitate, dar nu aduc niciun plus de valoare și nu știu să lege două vorbe, nu mai menționez că o fac într-o gramatică ce face de râs limba română;

– sunt cei care ajung în poziții de conducere pentru că, deh, conjunctura…..și nu competențele, experiența, rezultatele, atitudinea;

– sunt cei care ar pupa pe oricine în partea dorsală și ar face orice pentru a-și îndeplini obiectivele, indiferent care ar fi acestea;

– sunt cei care nu-și asumă niciodată greșelile, eșecurile sau consecințele propriilor acțiuni, mai mult, sunt cei care mereu îi găsesc pe alții vinovați – culmea e că deseori le merge…..;

– sunt cei care profită de bunătatea ta, de dorința de a dărui celorlalți, și joacă un teatru frivol și se ascund atât de bine încât mai să-i crezi, iar după un timp, în circumstanțe complet nevinovate, își dau arama pe față într-un stil care te pune pe tine în situația inculpatului, ca și cum tu ești cel care a greșit;

– și nu în ultimul rând, sunt cei care se bucură de nefericirea ta sau îți invidiază succesul pentru că sunt atât de meschini încât nu numai că nu cunosc ce e aceea empatie, dar nu știu nici ce e aceea bucurie și împlinire și altruism. Și se hrănesc, efectiv, din a le face celorlalți rău.

Oameni și oameni, caractere și caractere, dar știți cum se spune: “Nu te pune cu prostul, că are mintea odihnită.”

M-aș bucur să nu mai am parte de ei….. dar aș fi complet nerealistă. Măcar acum am învățat să-i recunosc și să mă feresc de ei. Ceea ce vă doresc și vouă. Și să nu exagerăm, totuși, mai sunt și oameni buni, frumoși, sinceri și bine intenționați printre noi. Când îi găsiți, țineți-i bine – sunt rari, dar buni!

Articol publicat și pe LinkedIn.

Share is care. 🙂

Mă găsiți aici: corina@dare.com.ro

Facebook: Facebook.com/neagu.corina.3

LinkedIN: Linkedin.com/in/CorinaNeagu