- 2016-06-23
- Posted by: Corina Neagu
- Category: Consiliere in cariera, Recrutare
Citeam zilele trecute un articol și mi-a rămas întipărit pe retină următorul paragraf:
„Unui copil de gimnaziu i se pot ierta greşelile gramaticale sub pretextul că el este la începutul relaţiei cu gramatica şi ca la orice început există stângăcii. Însă este inacceptabil ca nişte oameni şcoliţi, de la care avem pretenţii, să se înţeleagă aşa prost cu biata gramatică.”
Am marele noroc să am o soră briliantă la capitolul gramatica limbii române, care a reușit să-mi insufle dragostea pentru a vorbi și a scrie corect gramatical, indiferent de limbă. De aici mi se trage și capacitatea exersată îndelung de a găsi, dintr-o singură privire, greșelile.
Și dacă este ceva la care țin enorm de mult în țara asta este limba română scrisă și vorbită corect. Mă revoltă extrem de tare faptul că aud oameni cu pretenții, contabili, specialiști în diverse domenii, oameni de PR și marketing, avocați, politicieni, vedete TV, directori de companii, de departamente etc. care pocesc minunata limbă română de mă apucă plânsul. Mă doare la propriu când citesc mail-uri sau adrese trimise către autorități, clienți, prezentări în fața a zeci sau sute de oameni, fără punct și fără virgulă, cu grave erori de gramatică. Mă zgârie pe urechi limba română trecută prin toate fazele de „ăăăăăăăăă”, „deci”, „decât un cuvânt….decât o idee”, “cele care este – că e sub 50”, și altele de acest gen.
Ce mă irită cel mai tare însă sunt oamenii care au uitat de unde au plecat, se școlesc de nu mai pot și pe unde pot și pe banii cui pot, au diplomele atârnate peste tot, la vedere, au poziții de management, dar la capitolul gramatica limbii române eșuează lamentabil și sunt corijenți magna cum laudae.
Pot înțelege greșelile din neatenție, deși nu le accept când ajung la clienții externi. Pot înțelege graba în comunicare, deși am învățat că mai bine citesc un mesaj sau un text de o sută de ori, decât să mă grăbesc după ce l-am trimis să-mi cer scuze. Pot înțelege că nu știi toate cuvintele din DEX, dar măcar pe cele pe care le știi folosește-le așa cum trebuie și unde trebuie. Pot înțelege neologismele și combinația uneori extrem de nefericită între limba română și limba engleză, dar nu atunci când limba română e vădit invadată de cea de-a doua. Pot înțelege combinația dintre cele două, totuși, dacă nu ești român și ai vagi cunoștințe de limba română.
A greși e omenește. Perfect de acord, doar toți suntem oameni. Dar unii dintre noi mai și învățăm din greșeli și nu le mai repetăm. Iar dacă le repetăm se cheamă deja prostie, ignoranță, ca să nu spun chiar aroganță. Iertați-mă, dar nu și atunci când nivelul poziției în care ești ți-o cere altfel. Adică nu accept un nivel extrem de ridicat de experiență în management corelat cu un nivel minim de cunoștințe de gramatică a limbii materne, pe care se presupune că ai învățat-o în școala generală, dacă ai dat pe-acolo. Consider că a nu te ocupa de acest aspect e ca și cum ai avea un costum Armani, de la mama lui, și pantofi din Bucur Obor. Că oricum nu se uită nimeni la picioarele tale…. Nimic mai greșit. Imaginea contează inclusiv la cum te adresezi celorlați, indiferent că e vorba de exprimarea scrisă sau verbală. Iar dacă știi că la acest capitol nu stai tocmai bine, păstrează-te mai la umbră până te pui puțin la punct. Și poate încerci să fii și modest, căci de obicei ignoranța e asociată cu fudulia, și nu vrei să faci parte din această categorie. Până la urmă decizia de a te face sau nu de râs îți aparține în totalitate.
Căci bine le mai zicea Victor Eftimiu: “Sunt modest, cu o singură condiţie: să se ştie!”
Articol publicat și pe LinkedIn.
Share is care. 🙂
Mă găsiți aici: corina@dare.com.ro
Facebook: Facebook.com/neagu.corina.3
LinkedIN: Linkedin.com/in/CorinaNeagu